Astazi comemorez pe toti cei care au plecat,
Si totusi mai exista undeva…
Oare m-au uitat cu totul ?
Undeva in amintirea lor
Mai exist si eu ?
Intr-o camaruta din inima lor
M-au pastrat ?
Eu nu i-am uitat…
In fiecare zi ii port cu mine
Umbre trecatoare care au ramas…
Si sufletul imi plange…
Destin crud i-a indepartat,
Ambitii care au schimbat mersul.
Greseli care nu s-au reparat,
Cuvinte care nu s-au spus,
Sentimente care daca au existat
Acum sunt pierdute pentru totdeauna…
Viata merge inainte,
Dar toti devenim trecut candva,
Toti plecam si lasam in urma resturi…
Imagini,vorbe ,fapte…
Azi comemorez pe toti cei care
Inca nu sunt morti.
Dar nu mai exista in viata mea…
Si ma intreb daca e mai bine asa…
Mi-e dor de ei si am nevoie de ei ?
Sau doar viata mea e asa de rea,
Incat am nevoie de vise desarte
Pentru a merge mai departe…
Astazi comemorez un destin furat
O alta viata pe care am avut-o
Si poate chiar eu am pierdut-o…
Merg mai departe….
Insa ce ma tine pe drum
E trecutul meu
Si vise trecatoare…
Sperante despre viitor,
Neputinta sa merg mai departe…
Prea obosita sa o iau de la inceput,
Ma scufund in trecut…
Astazi comemorez viata mea,
Ceea ce pot numi ca am trait…
Acum sunt doar un mort care respira,
Plimbandu-se printre umbrele trecutului,
Fara speranta pentru prezent…
sâmbătă, 19 septembrie 2009
AMINTIRE
Candva ne vom intalni iar…
Pana atunci te voi pastra mereu in amintire,
Cu bune si rele ai facut parte din viata mea,
O parte dintr-un intreg….
Destin ciudat si schimbator…
Te strig si parca imi raspunzi,
Un ecou din eternitate,
O frantura de memorie,
O picatura de bere amara…
Seri linistite contempland viata
De la inaltime…asa aproape si totusi asa departe…
Acum jerbe de flori moarte ti-au rasarit pe piept,
Stai cuminte intre scanduri netede,
In timp ce toti se zbuciuma si se frang pe langa…
Tu ai disparut in neant,
Dar zambetul tau va dainui vesnic…
Ceva din toata fiinta ta a ramas undeva,
Stropi de ploaie udandu-mi fata,
Franturi de curcubee aruncate
De penelul unui pictor vrajitor…
Nu stim niciodata ce va fi ,
Credem ca suntem tineri si pururi nemuritori,
Ca niciodata nu va exista ziua de maine…
Dar ea vine intotdeauna
Nu trimite preaviz
Si ne ia pe neasteptate...
Nu te voi plange,
Nici azi…nici maine…
Nu voi lasa lacrimile sa stearga amintirea ta…
Si stiu ca intr-o zi candva,
Ne vom intalni iar
Sa ciocnim o sticla in amintirea unei vieti trecute…
Pana atunci te voi pastra mereu in amintire,
Cu bune si rele ai facut parte din viata mea,
O parte dintr-un intreg….
Destin ciudat si schimbator…
Te strig si parca imi raspunzi,
Un ecou din eternitate,
O frantura de memorie,
O picatura de bere amara…
Seri linistite contempland viata
De la inaltime…asa aproape si totusi asa departe…
Acum jerbe de flori moarte ti-au rasarit pe piept,
Stai cuminte intre scanduri netede,
In timp ce toti se zbuciuma si se frang pe langa…
Tu ai disparut in neant,
Dar zambetul tau va dainui vesnic…
Ceva din toata fiinta ta a ramas undeva,
Stropi de ploaie udandu-mi fata,
Franturi de curcubee aruncate
De penelul unui pictor vrajitor…
Nu stim niciodata ce va fi ,
Credem ca suntem tineri si pururi nemuritori,
Ca niciodata nu va exista ziua de maine…
Dar ea vine intotdeauna
Nu trimite preaviz
Si ne ia pe neasteptate...
Nu te voi plange,
Nici azi…nici maine…
Nu voi lasa lacrimile sa stearga amintirea ta…
Si stiu ca intr-o zi candva,
Ne vom intalni iar
Sa ciocnim o sticla in amintirea unei vieti trecute…
MOARTE
Ma scufund in nefiinta.
Ca intr-un lac adanc si intunecat.
In care Hidre pandesc la colturi,
Cu dintii inclestati si gura nesatioasa…
Pasesc cu pasi nefiresti,
Cu alge moarte in parul mult prea lung,
In care se joaca pestii hulpavi,
Asteptand carnea sa putrezeasca
Pentru a prinde pofta.
Degete descarnate se agita,
Se zbat sa ajunga la suprafata,
Nestiind ca nu mai e loc de intoarcere…
Reflexe aurii ale soarelui ,
Batand in oglinda apei moarte.
Se opresc in irisuri incremenite
Care nu mai viseaza nimic
In somnul lor adanc …
Ierburi inalte se clatina
Batute de vanturi pustii,
Se agata de picioare , invaluindu-le strans
Si tragandu-le in negre genuni…
Plutesc in deriva in tarimuri straine
Negasindu-mi linistea si locul,
Ma scunfund in tacere si uitare,
In hauri pustii…
Fara un tarm de care sa ma agat,
Plutesc in deriva.
Imprastiind mirosul mortii
Si etalandu-mi chipul putrezit…
Pasesc pe nuferi albastri,
Strivindu-i sub calcaie gri .
Miros de moarte tanara
Pe care il inspir in plamanii grei de apa,
Un ultim suflu inainte de a aluneca
In somn etern si fara vise…
Ca intr-un lac adanc si intunecat.
In care Hidre pandesc la colturi,
Cu dintii inclestati si gura nesatioasa…
Pasesc cu pasi nefiresti,
Cu alge moarte in parul mult prea lung,
In care se joaca pestii hulpavi,
Asteptand carnea sa putrezeasca
Pentru a prinde pofta.
Degete descarnate se agita,
Se zbat sa ajunga la suprafata,
Nestiind ca nu mai e loc de intoarcere…
Reflexe aurii ale soarelui ,
Batand in oglinda apei moarte.
Se opresc in irisuri incremenite
Care nu mai viseaza nimic
In somnul lor adanc …
Ierburi inalte se clatina
Batute de vanturi pustii,
Se agata de picioare , invaluindu-le strans
Si tragandu-le in negre genuni…
Plutesc in deriva in tarimuri straine
Negasindu-mi linistea si locul,
Ma scunfund in tacere si uitare,
In hauri pustii…
Fara un tarm de care sa ma agat,
Plutesc in deriva.
Imprastiind mirosul mortii
Si etalandu-mi chipul putrezit…
Pasesc pe nuferi albastri,
Strivindu-i sub calcaie gri .
Miros de moarte tanara
Pe care il inspir in plamanii grei de apa,
Un ultim suflu inainte de a aluneca
In somn etern si fara vise…
vineri, 18 septembrie 2009
AMINTESTE-TI DE NOIEMBRIE
Aminteste-ti de noiembrie,
Zilele incetosate si ploioase
In care ne avantam plini de curaj…
Nu a mai ramas nimic de atunci,
Drumurile ni s-au despartit
Iar tu m-ai uitat…
Viata ne joaca feste,
Nu ar fi trebuit sa se intample asa,
Altul era visul meu cu noi doi….
Aminteste-ti de noiembrie,
Intoarce-te inapoi
Si ajuta-ma sa zbor din nou….
Stau si te astept,
Iar zilele se scurg incet,
Fara sa stiu ce va urma
In memoria unui noiembrie capricios…
M-ai incatusat cu sarutarile tale,
Nu ma pot desprinde de trecut.
Privesc mereu inapoi
Sperand ca te voi revedea
Si ai sa ramai…
Lasa-ma sa plang in voie
Acel noiembrie,,,,
Atat de plin de emotii,
Ma simteam in siguranta,
Pentru prima data implinita
Si poate chiar fericita…
Te-am asteptat atata ,
Fara sa pot spera ceva,
Fara sa stiu ceva despre tine
Si undeva cineva m-a auzit….
Acum te vei reintoarce
Sa ma imbratisezi
Si sa ne reamintim
De un noiembrie insorit…
Aminteste-ti de noiembrie
Si ramai cu mine.
Sa continuam de unde am ramas,
Poate exista ceva intre noi..
Nu ma-nlocui asa usor…
Zilele incetosate si ploioase
In care ne avantam plini de curaj…
Nu a mai ramas nimic de atunci,
Drumurile ni s-au despartit
Iar tu m-ai uitat…
Viata ne joaca feste,
Nu ar fi trebuit sa se intample asa,
Altul era visul meu cu noi doi….
Aminteste-ti de noiembrie,
Intoarce-te inapoi
Si ajuta-ma sa zbor din nou….
Stau si te astept,
Iar zilele se scurg incet,
Fara sa stiu ce va urma
In memoria unui noiembrie capricios…
M-ai incatusat cu sarutarile tale,
Nu ma pot desprinde de trecut.
Privesc mereu inapoi
Sperand ca te voi revedea
Si ai sa ramai…
Lasa-ma sa plang in voie
Acel noiembrie,,,,
Atat de plin de emotii,
Ma simteam in siguranta,
Pentru prima data implinita
Si poate chiar fericita…
Te-am asteptat atata ,
Fara sa pot spera ceva,
Fara sa stiu ceva despre tine
Si undeva cineva m-a auzit….
Acum te vei reintoarce
Sa ma imbratisezi
Si sa ne reamintim
De un noiembrie insorit…
Aminteste-ti de noiembrie
Si ramai cu mine.
Sa continuam de unde am ramas,
Poate exista ceva intre noi..
Nu ma-nlocui asa usor…
joi, 17 septembrie 2009
SUFLET DE HUNA
Calare pe un cal negru,
Cu parul fluturand in vant
Si sabia lucind in soare
Infrunta orizontul insagerat…
Pe buzele carnoase
Infloreste un zambet crud,
Sopteste cuvinte neintelese
Si calul zboara peste zari…
Luciul otelului trimite reflexe
In ochii ageri si vicleni
Strafulgerari verzi ca ai unui linx…
Tinuturi menite sa fie cucerite,
Barbati supusi jugului
In timp ce biciul pocneste
Ca o melodie menita sa mangaie
Auzul hunei…
Suflet rebel si neinteles,
Pletele ravasite si inima darza,
Plutesc in largul pustei,
Numai vantul o intrece,
Suierand ca un sol prevestitor de vesti rele…
Suflet solitar ce alearga inaintea ostirii
Insetata de sange si cucerire.
Nicodata nu o sa isi lase capul plecat…
Moartea o insoteste mereu,
Ca o prietena draga
Care ii atinge pe toti cei care se pun contra…
O, libertate iubita care ma impinge in departari,
Care imi insufla puterea de a goni
Pe intinsele departari,
Cu otelul patat de sangele celor care se impotrivesc
Si cu sclavii urmandu-ma in tacere…
Sufletul celor slabi si pierduti
Il aude in tacere,
Ca un tanguit de clopote ruginite…
Suflet de huna neinfricata si viteaza,
Alergand pe campiile intinse,
Negasindu-si linistea,
Spalandu-si sabia in sangele netrebnicilor…
Ropote de cai o urmeaza,
Pe noi teritorii pune stapanire,
Inima ei bate acelasi ritm.
Al mortii si al vietII..
Calul negru cu copitele insagerate
De cadavrele asternute covor
Goneste de-a lungul pustiului
Cu coama in vant …
Deasupra sta huna cutezatoare
Aplecata asupra curajosului tovaras de drum
Ca o singura fiinta…
Zorile se deschid asupra lor,
Invaluindu-i in lumina…
Cu parul fluturand in vant
Si sabia lucind in soare
Infrunta orizontul insagerat…
Pe buzele carnoase
Infloreste un zambet crud,
Sopteste cuvinte neintelese
Si calul zboara peste zari…
Luciul otelului trimite reflexe
In ochii ageri si vicleni
Strafulgerari verzi ca ai unui linx…
Tinuturi menite sa fie cucerite,
Barbati supusi jugului
In timp ce biciul pocneste
Ca o melodie menita sa mangaie
Auzul hunei…
Suflet rebel si neinteles,
Pletele ravasite si inima darza,
Plutesc in largul pustei,
Numai vantul o intrece,
Suierand ca un sol prevestitor de vesti rele…
Suflet solitar ce alearga inaintea ostirii
Insetata de sange si cucerire.
Nicodata nu o sa isi lase capul plecat…
Moartea o insoteste mereu,
Ca o prietena draga
Care ii atinge pe toti cei care se pun contra…
O, libertate iubita care ma impinge in departari,
Care imi insufla puterea de a goni
Pe intinsele departari,
Cu otelul patat de sangele celor care se impotrivesc
Si cu sclavii urmandu-ma in tacere…
Sufletul celor slabi si pierduti
Il aude in tacere,
Ca un tanguit de clopote ruginite…
Suflet de huna neinfricata si viteaza,
Alergand pe campiile intinse,
Negasindu-si linistea,
Spalandu-si sabia in sangele netrebnicilor…
Ropote de cai o urmeaza,
Pe noi teritorii pune stapanire,
Inima ei bate acelasi ritm.
Al mortii si al vietII..
Calul negru cu copitele insagerate
De cadavrele asternute covor
Goneste de-a lungul pustiului
Cu coama in vant …
Deasupra sta huna cutezatoare
Aplecata asupra curajosului tovaras de drum
Ca o singura fiinta…
Zorile se deschid asupra lor,
Invaluindu-i in lumina…
RAZBUNARE
Imi bag pula si forez inainte,
Viol etern si singuratic…
Ma fute viata sau o fut eu pe ea ?
Oricum ar fi,eu raman deasupra,
Ca ramasitele fregatelor dupa furtuna,
Ca hoiturile dupa macel.
Invingatorii nu mor nicodata,
Raman in memoria eternitatii
Ca Don Quijotes in amintire
Nemuritori si indrazneti,
Deasupra orasului ingropat in gunoaie,
Laturi si zdrente umane
Care au incercat sa distruga
Vesnicia sufletului liber de cuceritor.
Ura mea creste cu ritmul inimii,
Respir ura si vreau sange,
Cer razbunare impotriva vietii.
Lacrimile se platesc cu sange,
Prin venele mele curge fiere,
Satisfactia orgoliului ranit,
A inimii calcate in picioare,
A spiritului pe care toti cei care
Incearca sa-l infranga…
Am un penel ascutit,
O inima plina de venin
Ura cat sa va cuprinda pe toti
Si neindurare fara margini…
Nu e loc de iertare,
Mila e un cuvant ipotetic
Viata e doar o utopie
Iar moartea o sa o implorati cu totii,
Viermi neputinciosi care mi s-au pus contra.
In viata totul se plateste,
A venit si vremea mea…
Strazile se inunda cu sangele vostru
Sa spele minciunile,tradarile si prostia…
Va urasc pe toti !!!
Viol etern si singuratic…
Ma fute viata sau o fut eu pe ea ?
Oricum ar fi,eu raman deasupra,
Ca ramasitele fregatelor dupa furtuna,
Ca hoiturile dupa macel.
Invingatorii nu mor nicodata,
Raman in memoria eternitatii
Ca Don Quijotes in amintire
Nemuritori si indrazneti,
Deasupra orasului ingropat in gunoaie,
Laturi si zdrente umane
Care au incercat sa distruga
Vesnicia sufletului liber de cuceritor.
Ura mea creste cu ritmul inimii,
Respir ura si vreau sange,
Cer razbunare impotriva vietii.
Lacrimile se platesc cu sange,
Prin venele mele curge fiere,
Satisfactia orgoliului ranit,
A inimii calcate in picioare,
A spiritului pe care toti cei care
Incearca sa-l infranga…
Am un penel ascutit,
O inima plina de venin
Ura cat sa va cuprinda pe toti
Si neindurare fara margini…
Nu e loc de iertare,
Mila e un cuvant ipotetic
Viata e doar o utopie
Iar moartea o sa o implorati cu totii,
Viermi neputinciosi care mi s-au pus contra.
In viata totul se plateste,
A venit si vremea mea…
Strazile se inunda cu sangele vostru
Sa spele minciunile,tradarile si prostia…
Va urasc pe toti !!!
DECOR
Dimineata…ora7…..inca o zi de cacat…..
O perfuzie cu cofeina
Cu gandul la cocaina
Imi da curaj sa deschid usa
Cu pasi repezi alerg
Ca dobitocii de inamorati
Spre comemorabilul veceu
Unde ma asteapta iar
Ignoranta si ignorare.
Am si eu o consolare,
Un rol insignifiant
In acest film horror
Numit viata mea.
Personajul principal numit décor,
Asta-s eu,
Obiect miscator,
Ajuns prin flegma vietii
In centrifuga de dejectii.
O perfuzie cu cofeina
Cu gandul la cocaina
Imi da curaj sa deschid usa
Cu pasi repezi alerg
Ca dobitocii de inamorati
Spre comemorabilul veceu
Unde ma asteapta iar
Ignoranta si ignorare.
Am si eu o consolare,
Un rol insignifiant
In acest film horror
Numit viata mea.
Personajul principal numit décor,
Asta-s eu,
Obiect miscator,
Ajuns prin flegma vietii
In centrifuga de dejectii.
BRASOV
Brasov…
Firma luminoasa care imi indica un viitor intunecat..
Un nou inceput….
O noua viata…
Pasesc intr-o mare de singuratate.
Inchisa in cochilia mea din inima orasului
Veghez la freamatul vietii…
In tacere astept o minune,
Visez la o speranta,
O raza de lumina sa se coboare.
Imi comemorez viata
Si oamenii care au pasit
Pe marmura soclului meu…
Oare m-au uitat ?
De unde vin
Si incotro ma indrept ?
O frunza pierduta in vant….
Cine sunt ?
O mumie imbalsamata in cotidian…
Monotonia care te macina incet,
Uzura de banal care se imbiba
Asa cum ploaia invadeaza
Crapaturile din pietre….
Firma luminoasa care imi indica un viitor intunecat..
Un nou inceput….
O noua viata…
Pasesc intr-o mare de singuratate.
Inchisa in cochilia mea din inima orasului
Veghez la freamatul vietii…
In tacere astept o minune,
Visez la o speranta,
O raza de lumina sa se coboare.
Imi comemorez viata
Si oamenii care au pasit
Pe marmura soclului meu…
Oare m-au uitat ?
De unde vin
Si incotro ma indrept ?
O frunza pierduta in vant….
Cine sunt ?
O mumie imbalsamata in cotidian…
Monotonia care te macina incet,
Uzura de banal care se imbiba
Asa cum ploaia invadeaza
Crapaturile din pietre….
CASTELE DE NISIP
Incetul cu incetul
Totul se naruie incet,
Castele de nisip sterse de maree.
Fumul alungat de vant ,
Vise risipite in van….
Cu ochii in soare
Incerc sa gasesc lumina,
Dar bezna se coboara….
Castele de nisip
Construite cu truda ,rabdare si iubire,
Migala imbinarii fiecarui fir de aur
Se destrama in acidul dezamagirii…
Ma trezesc dupa o betie indelungata,
Din vinul iubirii prea mult am sorbit,
Incerc sa gasesc drumul spre casa,
Castel plamadit din vise
In care acum locuieste altcineva…
Maree zbuciumate ce mi-au distrus speranta,
Mi-au invadat lumina,
Am cazut in pierzanie,
Am visat prea mult,
Am sperat mai mult decat era permis,
M-am innecat in propriul pacat…
Am cosntruit castele din nisip…
Incetul cu incetul
Nimic nu mai ramane,
Amintiri ce s-ar vrea sterse,
Dar ele raman ca marturie
A greselilor din trecut
Si a celor ce vor veni…
Castele de nisip nascute
Din truda fiecarui bob de nisip,
Sudoarea fiecarei lacrimi sarate,
Gustul fiecarei raze de soare…
Vise ce nu trebuiau visate,
Un om ce nu trebuia sa se nasca,
Castele ce nu trebuiau ridicate…
Totul se naruie incet,
Castele de nisip sterse de maree.
Fumul alungat de vant ,
Vise risipite in van….
Cu ochii in soare
Incerc sa gasesc lumina,
Dar bezna se coboara….
Castele de nisip
Construite cu truda ,rabdare si iubire,
Migala imbinarii fiecarui fir de aur
Se destrama in acidul dezamagirii…
Ma trezesc dupa o betie indelungata,
Din vinul iubirii prea mult am sorbit,
Incerc sa gasesc drumul spre casa,
Castel plamadit din vise
In care acum locuieste altcineva…
Maree zbuciumate ce mi-au distrus speranta,
Mi-au invadat lumina,
Am cazut in pierzanie,
Am visat prea mult,
Am sperat mai mult decat era permis,
M-am innecat in propriul pacat…
Am cosntruit castele din nisip…
Incetul cu incetul
Nimic nu mai ramane,
Amintiri ce s-ar vrea sterse,
Dar ele raman ca marturie
A greselilor din trecut
Si a celor ce vor veni…
Castele de nisip nascute
Din truda fiecarui bob de nisip,
Sudoarea fiecarei lacrimi sarate,
Gustul fiecarei raze de soare…
Vise ce nu trebuiau visate,
Un om ce nu trebuia sa se nasca,
Castele ce nu trebuiau ridicate…
UITARE
Imi caut linistea si uitarea,
Sa razuiesc cu lama fiecare atingere a ta,
Minciunile tale sa le arunc in vant,
Sa ard soaptele fierbinti…
Ma mistuiesc de dorul tau,
Noptile sunt tot mai lungi.
Privesc cum dispare luna
Si astept zorii…
Singuratatea doare,
Amintirile ma sufoca.
Deschid geamul sa intre ploaia,
Sa ma spele de saruturile tale dulci,
Sa stearga parfumul tau de pe mine…
Ma indrept in noapte.
Cu strigoii in minte
Si nu ma sperie nimic,
Decat umbra ta care ma impresoara,,,,
Alerg in continuare,
Sa scap de un cosmar,
Nedandu-mi seama ca il port cu mine,
Ca un blestem dat de ursitoare…
Uitarea va veni candva,
Pana atunci te voi purta
In simturile mele.
Pe pielea mea k niste hieroglife,
In respiratia mea care era tot una cu a ta,
Vise implinite….
Pana cand ochii i-am deschis
Si tu nu mai erai…
Doar mirosul tau persista
Si nu ma lasa sa uit….
Sa razuiesc cu lama fiecare atingere a ta,
Minciunile tale sa le arunc in vant,
Sa ard soaptele fierbinti…
Ma mistuiesc de dorul tau,
Noptile sunt tot mai lungi.
Privesc cum dispare luna
Si astept zorii…
Singuratatea doare,
Amintirile ma sufoca.
Deschid geamul sa intre ploaia,
Sa ma spele de saruturile tale dulci,
Sa stearga parfumul tau de pe mine…
Ma indrept in noapte.
Cu strigoii in minte
Si nu ma sperie nimic,
Decat umbra ta care ma impresoara,,,,
Alerg in continuare,
Sa scap de un cosmar,
Nedandu-mi seama ca il port cu mine,
Ca un blestem dat de ursitoare…
Uitarea va veni candva,
Pana atunci te voi purta
In simturile mele.
Pe pielea mea k niste hieroglife,
In respiratia mea care era tot una cu a ta,
Vise implinite….
Pana cand ochii i-am deschis
Si tu nu mai erai…
Doar mirosul tau persista
Si nu ma lasa sa uit….
Abonați-vă la:
Postări (Atom)