Uneori in noapte , ma gandesc la tine. Amintirile rabufnesc in mine. Nu am avut nici multe, nici spectaculoase. Nu am intentionat sa ma atasez de tine. Dar am ajuns sa tin la tine… Cu toate defectele tale si cu tot ce uram mai tare la barbati. Tu ai decis sa pleci in alt oras. Cu o femeie cu care erai mai mult pentru avantajele carierei. Eu nu ti-am aratat niciodata ce simt. Nici nu mi-am dat seama ce simt pana nu ai plecat. Am stiut mereu ca nu suntem potriviti. Dar aveam anumite puncte de intalnire in viata, asta pana cand ai plecat. Si am ramas cu un gol in suflet. Imi e dor de tine. De particica noastra comuna in care eram noi doi, fara ascunzisuri. Sunt trista… am pierdut un prieten. Ca iubiti nu ar fi mers, stiu asta…caci te cunosc prea bine. Si ma cunosc si pe mine. Dar te iubesc ! Mi-e dor de tine ! De vremurile in care stateam de povesti la o votca dubla, in care am ajuns sa te cunosc mai bine ca iubitele tale. De serile in care imi povesteai de cum le inselai, de cum le tradeai increderea… si eu ma miram cum ai reusit sa le pastrezi langa tine si in acelasi timp te uram pentru felul tau de a fi…Cand ai plecat, am realizat ca mi-e dor de tine…si ca simt ceva mai profund decat pentru un simplu prieten. Au trecut anii peste noi… Tu nu ai mai dat nici un semn de viata… Eu ma gandesc uneori la tine…Si sper sa iti fie bine acolo unde esti, cu oricine ai fi acum... Imi este suficient. Uneori ma gandesc cum ar fi fost daca…noi doi impreuna… Stiu ca nu ar fi mers…si nu ar merge nici acum. Dar tot imi e dor de tine si de momentele cu tine, atat de rare si de nesemnificative pentru mine…asta pana cand ai plecat si am realizat…ca imi lipsesti enorm…
luni, 28 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)