IUBIRE DE MOTOR

Nu mai stiu cum a inceput. Cred ca atunci cand eram studenta si injuram neneii care isi turau motoarele la 12 noaptea, in timp ce eu incercam sa dorm. Un fel de iubire-ura… Sau poate atunci cand dupa ani, am avut ocazia sa calaresc si eu…Imi era frica sa nu ma pierd pe drum. Pe drum mi-am schimbat frica cu visarea… Si cu visarea am ramas. Cu ochii inchisi sau deschisi… Motorul inseamna responsabilitate… insa pentru cine sta in spate este doar visare… si libertate. Simti cum vantul iti sopteste , doar pentru tine secrete numai ale voastre…Nimic nu mai conteaza, toate grijile si problemele dispar pe moment. Ti se pare ca esti zeu si toata lumea e a ta. Simti ca undeva in lume contezi si tu. Alergi fara destinatie si zbori. Gusti din ambrozie. Si devii dependent. Si incepi sa iubesti. O iubire poate neimpartasita, dar care nu dispare. Care nu se supune nici unei reguli, care nu cedeaza … Ramane o melancolie si un dor, care nu se inlocuieste cu nimic. Un gol in suflet….O iubire ce nu se uita niciodata, care nu te-a tradat…si chiar daca iti e dor e undeva acolo…ascunsa intr-o parcare, asteptandu-te numai pe tine… Sa te invete sa zbori din nou… Si macar pentru o clipa din viata ta obscura sa te faca sa crezi ca esti liber cu adevarat.