AS VREA SA....

Sa ma urc pe un motor si sa plec departe, in zari…. Sa ma simt libera…Sa simt ca zbor si ca evadez din mormantul cotidianului…Sa pot sa fiu eu insami si sa simt ca ma pot recunoaste prin fapte si ganduri… Sa ma pot recunoaste in oglinda, sa pot sa imi fiu prietena mie insami…Sa am o alta sansa sa fac totul inca o data…Sa privesc cerul innorat si sa ma pot bucura… Gustul cafelei de dimineata si adierea vantului…Apusul soarelui de dupa dealuri…As vrea sa am o alta sansa…o alta viata… Sa fiu altcineva si totusi eu… Sa ma pot bucura de aerul inspirat prin plamani tabagici…Sa pot cuprinde toata lumea intr-o palma…Sa pot zambi spontan… Sa rad de stropii de ploaie si sa pot merge mai departe… As vrea sa nu ma fi nascut niciodata.

MELANCOLIE

Viata e o curva. Ne arunca dintr-un loc in altul, fara sa ii pese de sentimentele si vointa noastra. Ne amagim cu prezentul si mergem mai departe. Si visam ca vom avea o viata la fel ca atunci candva… Speram ca putem sa o luam de la inceput si sa ajungem in trecut. O melodie ne arunca in fata un sfert de viata… Cata putere poate sa aiba o melodie incat sa cuprinda atatea amintiri? Si te apuca melancolia…si un dor imens. De tine insati si de ceilalti care au facut parte din tine si viata ta…Te privesti in oglinda... si vezi ridurile…si toata viata ta…si amintirile tale…si regretele tale…Cum ar fi fost daca? Visam in continuare…ramanem prizonieri ai trecutului…Melancolia te poate rapune mai usor decat orice…o privire in trecut si o lucire de lama in ochii tai …o melodie care a ramas nemuritoare in mintea ta…Tinerete fara uitare…E trist cand oameni tineri isi amintesc de trecut de parca ar fi trecut un secol de atunci. Viata merge mai departe…dar de ce nu mai poate fi ca atunci? Cand stiam sa zambim sinceri si puteam sa ne bucuram de simplul fapt ca traim?

COPY-PASTE

Sunt un singuratic. Asa ca nu ma astept sa primesc multe mesaje de sarbatori. Cand aud taraitul telefonului, semn ca am primit SMS, ma simt ca un copil xare isi vede cadoul sub brad in dimineata de Craciun. Se grabeste sa il deschida. Rupe ambalajul si scotoceste inauntru, asteptand sa gaseasca ceva de mult dorit. Si apoi stupoare si dezamagire. Aceeasi masinuta sau papusa, la fel ca anii trecuti. Asa sunt si mesajele de sarbatori. Foarte inventive si poetice. Dar in acelasi timp, reci si formale. Parca sunt contracte de afaceri. Nu au suflet., nici personalitate. Sunt cuvinte frumoase care suna bine, dar nu au nici un ecou. Nu transmit nici un sentiment. La fel ca intr-un act oficial, expedintorii se semneaza, de preferinta cu nume si prenume. Presupunand ca nu e vorba de un necunoscut care a facut rost de numele tau de telefon, ceilalti de ce se mai semneaza? Doar exista in agenda de telefon…
  Curand telefoanele vor deveni si mai performante, astfel incat vor semna cu nume si prenume in locul nostru, vor prezenta CNP-ul, amprenta si codul genetic. Sa nu existe dubii asupra destinatarului. Tinand cont ca toate SMS-urile sunt la indigo, o penurie de vorbe rasuflate…probabil ca amprentele si metodele biometrice vor fi singura solutie sa idetificam mesagerul.
  O cunostinta mi-a trimis un SMS atat de lung incat l-am primit fractionat in 3 parti. A delirat poetic si alcoolic despre toate bunele si relele din lume, despre caldura din case si sa nu las usa deschisa (e criza deah) (dar macar geamul pot deschide sa aerisesc din cand in cand?). Si dupa juma de roman siropos si neinspirat, s-a semnat cu nume si prenume. O fi presupus ca nu imi functioneaza agenda… In alta ordine de idei, in locul unui SMS kilometric si probabil trimis la toti din memoria telefonului, nu ar fi fost mai simplu si mai sincer sa scrie doua randuri din suflet adresate doar persoanei in cauza? Acelasi mesaj xeroxat si trimis la 100 persoane…este economie de timp. Dar pentru cei dragi nu merita macar putin efort?