COPY-PASTE

Sunt un singuratic. Asa ca nu ma astept sa primesc multe mesaje de sarbatori. Cand aud taraitul telefonului, semn ca am primit SMS, ma simt ca un copil xare isi vede cadoul sub brad in dimineata de Craciun. Se grabeste sa il deschida. Rupe ambalajul si scotoceste inauntru, asteptand sa gaseasca ceva de mult dorit. Si apoi stupoare si dezamagire. Aceeasi masinuta sau papusa, la fel ca anii trecuti. Asa sunt si mesajele de sarbatori. Foarte inventive si poetice. Dar in acelasi timp, reci si formale. Parca sunt contracte de afaceri. Nu au suflet., nici personalitate. Sunt cuvinte frumoase care suna bine, dar nu au nici un ecou. Nu transmit nici un sentiment. La fel ca intr-un act oficial, expedintorii se semneaza, de preferinta cu nume si prenume. Presupunand ca nu e vorba de un necunoscut care a facut rost de numele tau de telefon, ceilalti de ce se mai semneaza? Doar exista in agenda de telefon…
  Curand telefoanele vor deveni si mai performante, astfel incat vor semna cu nume si prenume in locul nostru, vor prezenta CNP-ul, amprenta si codul genetic. Sa nu existe dubii asupra destinatarului. Tinand cont ca toate SMS-urile sunt la indigo, o penurie de vorbe rasuflate…probabil ca amprentele si metodele biometrice vor fi singura solutie sa idetificam mesagerul.
  O cunostinta mi-a trimis un SMS atat de lung incat l-am primit fractionat in 3 parti. A delirat poetic si alcoolic despre toate bunele si relele din lume, despre caldura din case si sa nu las usa deschisa (e criza deah) (dar macar geamul pot deschide sa aerisesc din cand in cand?). Si dupa juma de roman siropos si neinspirat, s-a semnat cu nume si prenume. O fi presupus ca nu imi functioneaza agenda… In alta ordine de idei, in locul unui SMS kilometric si probabil trimis la toti din memoria telefonului, nu ar fi fost mai simplu si mai sincer sa scrie doua randuri din suflet adresate doar persoanei in cauza? Acelasi mesaj xeroxat si trimis la 100 persoane…este economie de timp. Dar pentru cei dragi nu merita macar putin efort?