vineri, 9 octombrie 2009

VISEZ

   Visez la o mansarda romantica, la un barbat inteligent si frumos (o adevarata utopie ),la un job coerent si care sa ma satisfaca.Am impresia ca vreau prea multe. Oare de aceea ma simt asa pierduta in viata asta care merge inainte ?....doar pentru mine s-au oprit ceasurile toate ? Ma uit in preajma…totul pare calm si senin.Numai eu nu imi gasesc locul si starea. Cautand o himera in necunoscut, o regasire a unor idealuri mult visate, simt ca ma pierd pe drum. Cu cat timpul trece in goana, fara sa reusim sa concretizam, fara sa realizam si sa ne implinim idealurile, cu atat ne este mai usor sa ne pierdem ideile, aspiratiile, visele . Nu realizam ce scurta e viata decat atunci cand ajungem la capatul ei, nu constientizam ca doar am gandit si visat, in loc sa fi trait . Visez la mansarde insorite, dar ma trezesc in intuneric . Visez la iubiri, dar am parte numai de dezamagiri . Visez…pentru ca visele sunt singurul lucru care nu mi se poate lua .

2 comentarii:

  1. Sunt cele mai profunde trairi si sentimnetele cele mai grele de descris, dar sunt atat de adevarate. Sunt foarte multi care merg inainte doar ca trebuie nu ca si vor! Ne-a ramas dora sa zambim la visele si idealurile noastre care poate ca intr-o zi....vor deveni realitate.

    RăspundețiȘtergere
  2. lasa-ma sa te fac fericita!!!

    RăspundețiȘtergere