joi, 17 septembrie 2009

SUFLET DE HUNA

Calare pe un cal negru,
Cu parul fluturand in vant
Si sabia lucind in soare
Infrunta orizontul insagerat…
Pe buzele carnoase
Infloreste un zambet crud,
Sopteste cuvinte neintelese
Si calul zboara peste zari…
Luciul otelului trimite reflexe
In ochii ageri si vicleni
Strafulgerari verzi ca ai unui linx…
Tinuturi menite sa fie cucerite,
Barbati supusi jugului
In timp ce biciul pocneste
Ca o melodie menita sa mangaie
Auzul hunei…
Suflet rebel si neinteles,
Pletele ravasite si inima darza,
Plutesc in largul pustei,
Numai vantul o intrece,
Suierand ca un sol prevestitor de vesti rele…
Suflet solitar ce alearga inaintea ostirii
Insetata de sange si cucerire.
Nicodata nu o sa isi lase capul plecat…
Moartea o insoteste mereu,
Ca o prietena draga
Care ii atinge pe toti cei care se pun contra…
O, libertate iubita care ma impinge in departari,
Care imi insufla puterea de a goni
Pe intinsele departari,
Cu otelul patat de sangele celor care se impotrivesc
Si cu sclavii urmandu-ma in tacere…
Sufletul celor slabi si pierduti
Il aude in tacere,
Ca un tanguit de clopote ruginite…
Suflet de huna neinfricata si viteaza,
Alergand pe campiile intinse,
Negasindu-si linistea,
Spalandu-si sabia in sangele netrebnicilor…
Ropote de cai o urmeaza,
Pe noi teritorii pune stapanire,
Inima ei bate acelasi ritm.
Al mortii si al vietII..
Calul negru cu copitele insagerate
De cadavrele asternute covor
Goneste de-a lungul pustiului
Cu coama in vant …
Deasupra sta huna cutezatoare
Aplecata asupra curajosului tovaras de drum
Ca o singura fiinta…
Zorile se deschid asupra lor,
Invaluindu-i in lumina…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu